Prin alte părți se poate. Și nenea nu se mai plânge: „eu am muncit la viața mea – 30 de ani bătuți pe muchie – așa că acum e normal să stau încă 25 la pensie.”
???
Ce sugerezi? Sincer, crezi ca fiinta umana e nascuta pentru munca? Si care e diferenta, in acest caz, intre om si bou?
De cate ori ai muncit 7 zile pe saptamana cate 10 ore, dupa care ai mai pierdut 2-3 pe drum? Dinspre si spre casa, daca nu 4-5. O medie de 84 de ore pe saptamana consumate pentru munca. Ai mai avut timp sa intelegi ca esti om? Sincer.
Daca nu intelegi ce inseamana sa muncesti 10 ore pe saptamana iti explic. Si momentele in care te gandesti la serviciu, la hotararile pe care trebuie sa le iei, la planificarea activitatilor, la ce vrei tu, se poate considera munca. Sau nu crezi?
Crezi ca asta, care spune ca asista, inca, la nasteri, a muncit asa cum se munceste intr-o companie serioasa, privata?
Explica-mi, un lucru esential, in fond: Cam ce varsta ai? Cati ani de serviciu ai? Eu am lucrat pana acum putin peste 26 de ani si mai am de activat, legal, peste 19. Nu am timp sa citesc o carte. Nu am timp sa vad un episod de serial. De abia apuc, zilnic, sa imi arunc, timp de jumatate de ora, un ochi pe net, in rest – calatoresc spre si dinspre serviciu, lucrez la serviciu sau acasa, mananc si dorm. Cam pana la cati ani ar trebui sa lucrez? Si cu ce scop?
nu-ți înțeleg revolta în ceea ce privește munca. poate ar trebui să o lași mai ușor. se spune că muncim ca să trăim, nu invers. omul din clip face ceea ce-i place – un număr de ore pe zi – de aceea nu i se pare o corvoadă. ție îți place ceea ce faci?
iar dacă pui semn de egalitate între ceea ce face boul și ceea ce presupune efortul uman, atunci orice dezbatere e inutilă…
din pacate, in lumea reala, pentru a castiga banii care sa te ajute sa traiesti decent, daca nu tu macar familia ta, trebuie sa muncesti asa cum iti spun eu si, chiar daca iti place ceea ce faci, si mie imi place, e la fel de normal sa te revolti cand vezi pe cei din jurul tau pronuntandu-se despre domenii pe care nu le inteleg din varii motive:
a) unii au bani de la mamica si taticu si li se rupe ca pentru a trai trebuie sa si muncesti;
b) altii nu au si nu-i intereseaza, stiu destui oameni care n-au trecut de granita localitatii unde s-au nascut pana la 70 de ani si considera c-au dus o viata foarte bune, cu toate ca n-au destui bani sa-si cumpere, macar, o prajitura pe zi si stau toata ziua benoclandu-se la televizor;
c) a treia categorie se face ca munceste dar, fiind prietena/ruda/apropiata cu CINEVA, castiga de pe urma unora ca mine, nefacand nimic si crezand ca asa e normal – neobservand corvoada celor care muncesc;
d) a patra categorie se considera superioara, o fredoneaza toata ziua prin tot felul de pozitii neimportane si nesemnificative, crezand ca viata e o acadea si, din cauza mintii odihnite si a timpului nelimitat, isi gaseste de cuviinta sa se pronunte asupra vietii celorlati;
Te rog sa remarci un lucru elementar, Watson, eu mis dintre cei care, cu toate ca munceste de le iese pe nas, isi mai gasesc timp sa puna de o societate literara, sa publice o carte, sa se zbata sa obtina o sponsorizare pentru arta, sa caute tinere talente.
Voi, p-acilea unde toata ziua discutati despre viitorul meu – ba ca ar fi bine sa dispara pensiile, ba ca ar trebui sa muncim pana murim, ba ca nu mai stiu ce, ce faceti constructiv?
Cat despre comparatie – scuza-ma daca nu intelegi. Iti explic pe litere:
Daca omul se rezuma toata viata sa munceasca, indiferent daca este cercetator in fizica atomica sau maturator de strada, este un bou. Numai cel care gaseste timp, indiferent prin ce metode, pentru a se ocupa de arta si cultura, devine OM. Eu te vad preamarind munca. Nu ea ne-a nascut pe noi, indiferent ce spune Marx si ce am invatat eu la scoala, prin anii 70.
cred că am divagat prea mult, așa ca voi fi concis:
- m-am referit strict la cei care se pensionează la 55 de ani, mai mult sau mai puțin fraudulos, și apoi fac apologia dreptului la pensie încă vreo 25-30 de ani înainte
- felicitări – la modul cel mai serios – pentru interesul manifestat pentru artă și cultură, dar nu văd ce are de-a face cu tema de față: un om ce-și continuă activitatea până la vârste înaintate deoarece îi place. e simplu
- nu preamăresc munca de dragul muncii, preamăresc pasiunea. e o oarecare diferență
și cred că ai greșit adresa în ceea ce privește viitorul. mai degrabă scrii aici http://www.gov.ro/
Camil , eu la aproape 50 de ani am munciti mai bine de 30 !
Ce zici , ma trimite cineva in pensie ca sa pot obtine si eu un doctorat (sau cel putin o diploma universitara)?
[...] multe aici. Categories: international, my opinions Etichete:future, health, life, meaning, purpose, united [...]
???
Ce sugerezi? Sincer, crezi ca fiinta umana e nascuta pentru munca? Si care e diferenta, in acest caz, intre om si bou?
De cate ori ai muncit 7 zile pe saptamana cate 10 ore, dupa care ai mai pierdut 2-3 pe drum? Dinspre si spre casa, daca nu 4-5. O medie de 84 de ore pe saptamana consumate pentru munca. Ai mai avut timp sa intelegi ca esti om? Sincer.
Daca nu intelegi ce inseamana sa muncesti 10 ore pe saptamana iti explic. Si momentele in care te gandesti la serviciu, la hotararile pe care trebuie sa le iei, la planificarea activitatilor, la ce vrei tu, se poate considera munca. Sau nu crezi?
Crezi ca asta, care spune ca asista, inca, la nasteri, a muncit asa cum se munceste intr-o companie serioasa, privata?
Explica-mi, un lucru esential, in fond: Cam ce varsta ai? Cati ani de serviciu ai? Eu am lucrat pana acum putin peste 26 de ani si mai am de activat, legal, peste 19. Nu am timp sa citesc o carte. Nu am timp sa vad un episod de serial. De abia apuc, zilnic, sa imi arunc, timp de jumatate de ora, un ochi pe net, in rest – calatoresc spre si dinspre serviciu, lucrez la serviciu sau acasa, mananc si dorm. Cam pana la cati ani ar trebui sa lucrez? Si cu ce scop?
nu-ți înțeleg revolta în ceea ce privește munca. poate ar trebui să o lași mai ușor. se spune că muncim ca să trăim, nu invers. omul din clip face ceea ce-i place – un număr de ore pe zi – de aceea nu i se pare o corvoadă. ție îți place ceea ce faci?
iar dacă pui semn de egalitate între ceea ce face boul și ceea ce presupune efortul uman, atunci orice dezbatere e inutilă…
din pacate, in lumea reala, pentru a castiga banii care sa te ajute sa traiesti decent, daca nu tu macar familia ta, trebuie sa muncesti asa cum iti spun eu si, chiar daca iti place ceea ce faci, si mie imi place, e la fel de normal sa te revolti cand vezi pe cei din jurul tau pronuntandu-se despre domenii pe care nu le inteleg din varii motive:
a) unii au bani de la mamica si taticu si li se rupe ca pentru a trai trebuie sa si muncesti;
b) altii nu au si nu-i intereseaza, stiu destui oameni care n-au trecut de granita localitatii unde s-au nascut pana la 70 de ani si considera c-au dus o viata foarte bune, cu toate ca n-au destui bani sa-si cumpere, macar, o prajitura pe zi si stau toata ziua benoclandu-se la televizor;
c) a treia categorie se face ca munceste dar, fiind prietena/ruda/apropiata cu CINEVA, castiga de pe urma unora ca mine, nefacand nimic si crezand ca asa e normal – neobservand corvoada celor care muncesc;
d) a patra categorie se considera superioara, o fredoneaza toata ziua prin tot felul de pozitii neimportane si nesemnificative, crezand ca viata e o acadea si, din cauza mintii odihnite si a timpului nelimitat, isi gaseste de cuviinta sa se pronunte asupra vietii celorlati;
Te rog sa remarci un lucru elementar, Watson, eu mis dintre cei care, cu toate ca munceste de le iese pe nas, isi mai gasesc timp sa puna de o societate literara, sa publice o carte, sa se zbata sa obtina o sponsorizare pentru arta, sa caute tinere talente.
Voi, p-acilea unde toata ziua discutati despre viitorul meu – ba ca ar fi bine sa dispara pensiile, ba ca ar trebui sa muncim pana murim, ba ca nu mai stiu ce, ce faceti constructiv?
Cat despre comparatie – scuza-ma daca nu intelegi. Iti explic pe litere:
Daca omul se rezuma toata viata sa munceasca, indiferent daca este cercetator in fizica atomica sau maturator de strada, este un bou. Numai cel care gaseste timp, indiferent prin ce metode, pentru a se ocupa de arta si cultura, devine OM. Eu te vad preamarind munca. Nu ea ne-a nascut pe noi, indiferent ce spune Marx si ce am invatat eu la scoala, prin anii 70.
O zi minunata iti doresc.
cred că am divagat prea mult, așa ca voi fi concis:
- m-am referit strict la cei care se pensionează la 55 de ani, mai mult sau mai puțin fraudulos, și apoi fac apologia dreptului la pensie încă vreo 25-30 de ani înainte
- felicitări – la modul cel mai serios – pentru interesul manifestat pentru artă și cultură, dar nu văd ce are de-a face cu tema de față: un om ce-și continuă activitatea până la vârste înaintate deoarece îi place. e simplu
- nu preamăresc munca de dragul muncii, preamăresc pasiunea. e o oarecare diferență
și cred că ai greșit adresa în ceea ce privește viitorul. mai degrabă scrii aici http://www.gov.ro/
Camil , eu la aproape 50 de ani am munciti mai bine de 30 !
Ce zici , ma trimite cineva in pensie ca sa pot obtine si eu un doctorat (sau cel putin o diploma universitara)?
doar în România