10 principii

(ca răspuns la o leapșă primită de la Ștrumfița cu Eșarfă)

Nu cred că răspunsurile vor fi chiar în ton cu ceea ce se așteaptă de obicei de la astfel de demersuri, dar asta contează mai puțin.

Cum principiile mele nu sunt de natură să constituie subiect de (de)scris pe blog, enumăr aici un câteva idei congruente într-o oarecare măsură cu cele proprii:

      1. Să aștepți oricât.
      2. Să aștepți orice.
      3. Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile ce te ajută să trăiești în prezent.
      4. Să nu numeri zilele.
      5. Să nu uiți că orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viața.
      6. Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
      7. Dacă gândul acesta te ajută, nu căuta să recunoști că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
      8. Binecuvântează ocazia de a-ți aparține în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuiește că ești egoist.
      9. Amintește-ți că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.
    1. („Viața pe un peron”, Octavian Paler)

Share/Save/Bookmark

4 Comments

  1. krossfire says:

    Cu asteptatul n-as fi fost de acord. Rabdarea nu-i ceva ce ma caracterizeaza (din fericire asta ma ajuta intru-catva in actul creatiei, cand e cazul)

    • camil says:

      :) așteptarea are doar măsură cantitativă. de obicei avem răbdare cu lucrurile care ne plac. dar oricum, nimeni nu poate aștepta oricât ;)
      (după cum am scris, concordanța nu e perfectă, dar e mai bine așa)

  2. toate ca toate, da` linku`? LINKU` DOM`NE, UN`I? :D

Leave a Reply