Un studiu realizat de către trei cercetători americani – Diego Comin, William Easterly și Erick Gong – și citat de către New York Times relevă legătura dintre dezvoltarea tehnologică a unui stat în trecutul îndepărtat și mediu (1000 BC, 1500 AD) și nivelul actual de prosperitate economică:
The study gathered crude information on the state of technological development in various parts of the world in 1000 B.C.; around the birth of Jesus; and in A.D. 1500. It then compared these measures to per capita income today.
As it turns out, technology in A.D. 1500 is an extraordinarily reliable predictor of wealth today. Here’s a scatter plot showing the relationship between these two measures, in which each dot represents a different country:
În cuvintele autorilor:
The main finding of this paper is a simple one. Technology in 1500 AD is associated with the wealth of nations today. This is robust to including continent dummies and geographic controls, so it is not just driven by “Europe versus Africa” or “ tropical versus temperate zones.” There are two notable parts of the finding. The first is that
technology as old as 1500 AD is a historical correlate of development when we consider that most historical discussions of developing countries start with post-1500 European contact and colonization. The second notable aspect of our finding is that the magnitude of the association between historical technology adoption and current development is nontrivial. In our baseline specification for migration-adjusted technology, going from having none to having adopted all the technologies available in 1500 AD is associated with an increase in current per capita GDP by a factor of 26. More realistically, after including a battery of controls, this multiple is still between 5.9 and 13.3.
Faptul că, începând cu anul 1000, Europa a fost divizată în numeroase stătulețe rivale, cu un mozaic de populații – și mai apoi credințe – s-a dovedit a fi un catalizator al progresului tehnic, ce a adus cu sine descoperirile geografice și supremația militară și economică a continetului european în următorii 500 de ani. Consecințele sunt extrem de vizibile și astăzi.
PS Pentru cei care cred că istoria e inutilă și nu ne învață nimic util despre prezent.
Conform estimărilor FMI, economia globală va crește anul acesta cu 4.2%, comparativ cu procentul de 3.9% considerat inițial. Totodată, în 2011 creșterea economică a țărilor industrializate va fi doar de 2.4%, pe când în economiile emergente (China, India), aceasta va atinge valori de 6.5%.
A Stimulus-Driven U.S. Recovery Is under Way
Asia Is Staging a Vigorous and Balanced Recovery
Europe Is Facing an Uneven Recovery and Complex Policy Challenges
The CIS Economies Are Recovering at a Moderate Pace
Latin America and the Caribbean Are Recovering at a Robust Pace
The Middle East and North Africa Region Is Recovering at a Good Pace
Au vrut să fie indepedenți de „asupritorii” britanici. Au vrut să înlocuiască „God save the queen” cu imnuri tribale. După trei decade de independență, acum culeg ce-au semănat.
Zimbabwe e un caz tipic pentru decolonizările din a doua jumătate a secolului XX. Clișeul ideologic se cunoaște: popoarele exploatate, lumea a treia – „nealiniată” – luptând împotriva imperialismului feroce simbolizat de fostele puteri coloniale. Luptând și obținând mult-dorita independență.
Rezultatul: masacrararea a milioane de oameni nevinovați, sărăcie endemică, dictaturi față de care cea a lui Ceaușescu pare o farsă. Așa s-a întâmplat în Burma/Myanmar, Indoezia, așa s-a întâmplat în Rwanda, Congo/Zair, Zimbabwe și încă o duzină de „state” africane. Odată plecați imperialiștii, respectivele „popoare” au început să se măcelărească în războaie civile fără de sfârșit…
Dar sunt independeți, au steag, au imn, au un loc un Adunarea Generală a ONU (aceeași care-l aplauda pe Idi Amin). Și, în cazul zimbabwez, îl au pe Mugabe.
în prezent, pădurile ocupă 31% din suprafața uscatului, adică 4 miliarde de hectare – sau 0.6 hectare pe cap de locuitor; cele mai împădurite țări sunt Rusia, Brazilia, Canada, Statele Unite și China;
cu toate că ritmul defrișărilor a scăzut de la 8.3 milioane de hectare pe an în decada 1990-2000 la 5.2 milioane de hectare (aprox. cât Costa Rica) pe an între 2000 și 2010, încă se taie mai mulți copaci decât se plantează;
situația pe țări:
lesne de observat, reducerile masive survin în state în curs de dezvoltare din Africa și Asia, pe când împăduririle se fac mai ales în țările dezvoltare (Statele Unite, nordul Europei). O surpriză este prezența Chinei și Indiei printre statele cu câștiguri semnificative în suprafața împădurită;
după cum bine am fost învățați la școală, pădurile sunt adevăratul plămân verde al planetei, reținând cea mai mare cantitate de dioxid de carbon din atmosferă;
în ceea ce privește împăduririle, suprafața împădurită a crescut în ultimul deceniu, ajungând la 7% din total; între 2005 și 2010, suprafețele unde s-au plantat copaci au crescut cu 5 milioane de hectare pe an – mai ales în zone în care nu au mai fost înainte păduri (mai ales în China);
aproximativ 30% (1.2 miliarde de hectare) din pădurile lumii sunt folosite pentru producția de lemn, în vreme ce alte 949 milioane de hectare sunt destinate unor scopuri multiple. Suprafața destinată în principal pentru exploatare a scăzut cu mai mult de 50 de milioane de hectare din 1990; după o scădere ușoară la începutul anilor 90, cantitatea de masă lemnoasă tăiată a început iar să crească (3.4 miliarde metri cubi anual)
Concluzia finală? Poate că până la urmă mai sunt ceva speranțe ca Terra să nu ajungă precum Trantor, dar eu n-aș conta pe asta…
Conform World Health Organization, citat de The Economist, 5.9 miliarde de oameni – adică 87% din total – au acces la apă potabilă din surse „îmbunătățite” (sistem de aducțiune, puțuri acoperite șamd). În 1990, procentul era de doar 77%. Bineînțeles, mai sunt încă multe de făcut, în special în Africa sub-sahariană. În Asia de Est s-a înregistrat cel mai mare progres: 89% beneficiază de apă bună de băut, comparativ cu 69% în 1990.
The reported mastermind of a disastrous currency reform that wiped out the savings of impoverished North Koreans and caused chaos and starvation has been executed in what appears to be a desperate attempt to head off social unrest.
Pyongyang’s top financial official, Pak Nam Ki, who was sacked from his post in January, was hauled before a firing squad last week after being found guilty of “conspiring to destroy the national economy”, sources quoted by South Korea’s Yonhap Agency said.
Deci e clar. Asta era de fapt soluţie crizei. Greenspan, Fuld, ce părere or avea? Şi cât au bâjbâit în întuneric guvernele occidentale…
Lucrurile s-au mai schimbat un pic de ultima dată:
Ierarhia este realizată de cei de la The Economist luându-se în calcul criterii precum costul locuințelor, valoarea chiriilor, transportului în comun, facturilor la utilități. etc. Nu mă așteptam ca Parisul să fie pe primul loc, înaintea Londrei. Tokyo și Oslo sunt poveste veche.
Din bogata tradiție zen, în care unele povestiri sunt atât de scurte încât rămân suspendate, se zice că un învățăcel l-a întrebat odată pe maestrul său ce este budismul:
- Îți voi răspunde, i-a spus acesta, îndată ce vom fi singuri.
Când au rămas singuri, învățăcelul a pus încă o dată întrebarea. Învățătorul i-a făcut semn să-l urmeze și l-a dus în grădină, unde i-a arătat, fără să scoată o vorbă, un pâlc de bambuși.
Învățăcelul nu înțelegea nimic. La care învățătorul i-a spus:
Loading ...
