Camil Stoenescu's blog

Asia a devenit continentul cel mai ”avid” de bere din lume, urmat de Europa; ca în multe alte domenii, China înregistrează o spectaculoasă rată a creșterii consumului de bere:

Ierarhia se schimbă însă dacă avem în vedere consumul de bere pe cap de locuitor, iar chinezii mai au mult de muncit (sau de băut) pentru a-i ajunge pe irlandezi, germani, austrieci sau danezi:

În ceea ce privește consumul de alcool pe plan mondial, se poate arunca o privire și aici.

După cum prea-bine se știe, economia Republici Populare China a depășit-o pe cea a Japoniei, în cifre absolute (Produs Intern Brut), ajungând pe locul doi în lume, după cea a Statelor Unite. Nimic nou aici, este rezultatul a treizeci de ani de creștere economică neîntreruptă, stimulată de politici economice coerente. Ascensiunea economică din ultimele decenii a Indiei și Chinei nu face decât să le reașeze pe acestea pe poziția în care s-au aflat cea mai mare parte a istoriei, cu excepția secolelor XIX și XX, adică unele dintre principalele economii ale lumii.

Iar din punctul de vedere al populației un singur indicator contează cu adevărat – venitul mediu pe cap de locuitor. Din această perspectivă, China nu se află nici măcar în aceeași ligă cu statele pe care le-a depășit la volumul producției economice:

Cifrele sunt elocvente: cu 6600 de dolari pe an pe cap de locuitor, China se află (încă) sub media lumii (10 500 dolari) comparațiile cu Statele Unite (46 400) sau Uniunea Europeană (32 600 dolari) devenind absurde.

Datele provin de aici.

PS  16 din cele mai poluate 20 de orașe din lume se află în China.

China execută mai mulți oameni decât restul lumii la un loc, conform ultimului raport al Amnesty International. Lucru firesc, dacă ne gândim că inclusiv traficul de droguri e pasibil de pedeapsa capitală în Republica Populară Chineză. În toată această vreme, Statele Unite – cea mai cunoscută țară din acest punct de vedere – nu se poate mândri „decât” cu 52 de execuții în 2009, număr ce pălește în fața celor peste 388 ale Iranului, de exemplu.

Iar Amnesty International le plânge de milă, desigur, în numele progresului și al drepturilor omului șamd:

Amnesty International has been campaigning for the total abolition of the death penalty since 1977. The organization believes that the death penalty violates the right to life and is the ultimate cruel, inhuman and degrading punishment. It opposes the death penalty in all cases without exception regardless of the nature of the crime, the characteristics of the offender, or the method used by the state to kill the prisoner.

Amnesty International believes that the death penalty legitimizes an irreversible act of violence by the state. Research demonstrates that the death penalty is often applied in a discriminatory manner, being used disproportionately against the poor, minorities and members of racial, ethnic and religious communities. The death penalty is often imposed after a grossly unfair trial. But even when trials respect international standards of fairness, the risk of executing the innocent can never be fully eliminated – the death penalty will inevitably claim innocent victims, as has been persistently demonstrated.

While the death penalty runs the risk of irrevocable error, it has not been proven to have any special deterrent effect. It denies the possibility of rehabilitation. It promotes simplistic responses to complex human problems, rather than pursuing constructive solutions. It consumes resources that could be better used to work against violent crime and assist those affected by it. It is a symptom of a culture of violence, not a solution to it. It is an affront to human dignity.

The world witnessed further progress towards ending judicial killings by states in 2009. For the first time since Amnesty International started keeping records, not a single execution was carried out in all of Europe, while important steps were taken to turn the United Nations General Assembly resolutions calling for a worldwide moratorium on executions into reality. 
Two more countries, Burundi and Togo, abolished the death penalty in 2009, bringing the number of countries that have removed capital punishment entirely from their laws to 95. The world is in reach of 100 countries declaring their refusal to put people to death. 
In the Americas, the United States of America (USA) was the only nation to carry out executions in 2009. 
In sub-Saharan Africa only two countries executed prisoners: Botswana and Sudan. 
In Asia, there were no executions in Afghanistan, Indonesia, Mongolia and Pakistan in 2009, the first execution-free year in those countries in recent times.

These successes follow decisions by the UN General Assembly in 2007 and 2008 to call for a global moratorium on executions as a first step to total abolition. Amnesty International hopes and believes that the UN General Assembly resolutions – the first of their kind – will continue to be a major influence in persuading countries to abandon their use of capital punishment. A similar resolution will be considered at the Third Committee of the UN General Assembly in late 2010. 
But even as world opinion and practice shift inexorably towards abolition, the extensive and politicized use of the death penalty continues in countries including China, Iran and Sudan. In 2009, as in previous years, the majority of the world’s executions occurred in two regions: Asia and the Middle East and North Africa. 
The continuing executions of juvenile offenders – those under 18 years of age at the time of the crime – continued in two countries: Iran and Saudi Arabia. These executions were in violation of international law.
Secrecy surrounds the use of the death penalty in countries such as China, Belarus, Iran, Mongolia, North Korea and Viet Nam. Such secrecy is indefensible. If capital punishment is a legitimate act of government as these nations claim, there is no reason for its use to be hidden from the public and international scrutiny.[…]

De aici.

Primii au fost miliardarii americani. Au urmat cei japonezi, arabii cu petrodolarii lor, apoi oligarhii ruși. Acum e vremea celor chinezi. Forbes scrie despre un astfel de caz – sau „dacă vrei, poți!” în variantă asiatică.

In the last decade more new billionaires emerged in China than anywhere else in the world. There are now at least 79 Chinese billionaires. China’s rich are fueling the country’s 15% annual growth in luxury sales, which have reached $9 billion a year, making the country the world’s second largest market for top-end products. You can wait a year for a new Ferrari in China. Porsche launched its Panamera sedan there before it did so in the U.S. Long lines often stretch outside Louis Vuitton and Hermès stores.

[…]

There was one condition to our talks and my writing about him, though. He insisted on remaining anonymous. Therefore I will call him Mr. Chen. Like many wealthy Chinese, Mr. Chen prefers to fly under the radar, because he doesn’t want to accidentally get on anyone’s wrong side. Lest you think his fears are exaggerated, realize that 70 of the people who have appeared on the Forbes China Rich List in the last decade have publicly gotten into trouble. China’s affluent now sometimes half-jokingly call the ranking the Death List.

Distanţa dintre restul lumii şi Statele Unite – în materie de supercomputere – s-a redus simţitor în ultimul deceniu. În 2000 SUA deţinea 56% din cele mai rapide 50 de calculatoare din lume, iar acum – 40%. Cel mai spectaculos progres a fost înregistrat de China, care nu deţinea niciun supercomputer în 2000, spre deosebire de momentul actual, când posedă 4, inclusiv al doilea cel mai rapid din lume. (The Economist)

Ierarhia este calculată – de către Forbes – pe  baza a 4 indicatori: vânzări, profit, active și valoarea estimată pe piață.

The Forbes Global 2000 are the biggest, most powerful listed companies in the world. These global giants usually reorder themselves at a glacial pace, but sometimes–as with the volatile financial sector of late–with more abruptness.

Extreme vagaries of business or poor performance can take them off the list entirely. In any case, our composite ranking is the best snapshot of just how these titans compare. As we show, the corporate dominance of the developed nations is steadily receding. With respect not just to size but to what investors care most about, see our Global High Performers, an elite list of companies that set the pace in their respective industries.

În 2010 clasamentul arată în felul următor:

Câteva observații subiective:

• deși trăim în „era informației/tehnologiei”, primele 20 de locuri sunt ocupate de companii ce activează cu precădere în domeniul financiar și în ce al energiei și petrolului – industrii și activități vechi de peste o sută de ani (în cazul băncilor putem vorbi de mii de ani); doar AT&T se ocupă de telecomunicații;
• dintre primele 20 de companii, 9 sunt americane, 3 chineze, 2 britanice și 2 franceze. Spania, Olanda, Rusia, Brazilia au fiecare câte o companie; raportul de forțe în plan economic, la nivel global, reiese astfel destul de clar;
• cea mai mare companie software din lume, Microsoft, ocupă „abia” locul 49; cu toate acestea, valoarea sa de piață (254 miliarde dolari) este enormă. Concurentul direct – Apple – se situează pe poziția 75;

Marele perdant? Toyota, din rațiuni evidente.

De asemenea, puteți arunca o privire și aici.

Conform estimărilor FMI, economia globală va crește anul acesta cu 4.2%, comparativ cu procentul de 3.9% considerat inițial. Totodată, în 2011 creșterea economică a țărilor industrializate va fi doar de 2.4%, pe când în economiile emergente (China, India), aceasta va atinge valori de 6.5%.

A Stimulus-Driven U.S. Recovery Is under Way

Asia Is Staging a Vigorous and Balanced Recovery

Europe Is Facing an Uneven Recovery and Complex Policy Challenges

The CIS Economies Are Recovering at a Moderate Pace

Latin America and the Caribbean Are Recovering at a Robust Pace

The Middle East and North Africa Region Is Recovering at a Good Pace

Africa Is Coming through the Crisis Well

De aici.

Conform World Trade Organization, Press Release 26 March 2010.

Câteva concluzii:

• comerțul mondial a înregistrat în 2009 cea mai mare scădere din ultimii 45 de ani, dar există semne de reviriment în 2010:

The 12% drop in the volume of world trade in 2009 was larger than most economists had predicted. This contraction also exceeded the WTO’s earlier forecast of a 10% decline. World trade volumes fell on three other occasions after 1965 (—0.2% in 2001, —2% in 1982, and —7% in 1975), but none of these episodes approached the magnitude of last year’s economic slide (Chart 1). Trade in current US dollar terms dropped even further than trade in volume terms (—23%), thanks in large part to falling prices of oil and other primary commodities.

Economists have suggested a number of reasons why trade declined so steeply, including the imposition of some of protectionist measures. But the consensus that has emerged centres on a sharp contraction in global demand as the primary cause. This was magnified by the product composition of the fall in demand, by the presence of global supply chains, and by the fact that the decline in trade was synchronized across countries and regions(1). The weakness in private sector demand was linked to the global recession triggered by the sub-prime mortgage crisis in the United States. What began in the US financial sector soon spread to the real economy, with global repercussions. Limited availability of trade finance also played a role.

Evoluția prețului produselor primare (energie, metal, alimente) în ultimii 10 ani:

All countries and regions registered declines in the volume of their merchandise exports in 2009.

The United States (—13.9%), European Union (27) (—14.8%) and Japan (—24.9%) all registered declines larger than the world average of —12.2%, while the smallest declines were recorded by the oil exporting regions of Middle East (—4.9%), Africa (—5.6%) and South/Central America (—5.7%). Asia (—11.1%) and China (—10.5%) also saw their exports decline, but by slightly less than the world average. (Table 2)
The situation was reversed on the import side, where the two largest declining regions were oil exporters — the Commonwealth of Independent States (CIS) (—20.2%) and South and Central America (—16.5%). Among the remaining countries, the United States (—16.5%) and the European Union (—14.5%) had declines greater than the world average, while Japan’s drop (—12.8%) was nearly equal to the world rate.

Cât despre viitor:

World trade and output are currently in a recovery phase. The fall in global output last year (—2.3%) was the first of its kind since the Great Depression in the 1920s and 30s, prompting strong fiscal and monetary policy responses from governments around the world.

Without any further upheavals in the global economy, world merchandise trade should resume its normal upward trajectory through the end of 2010, although some deviation from its previous trend line will persist indefinitely. The WTO Secretariat estimates that world exports in volume terms will grow by 9.5%, this year, while developed economies’ exports will expand 7.5% and the rest of the world (developing economies plus the Commonwealth of Independent States) will advance 11%. This projection assumes a resumption of global GDP growth in line with consensus estimates (2.9% at market exchange rates), as well as stability in oil prices and exchange rates. However, unexpectedly positive or negative economic news in the coming months could necessitate a revision of the trade forecast.

A 9.5% growth rate for trade is insufficient to bring about a return to pre-crisis levels this year, and even the 11% rate forecast for developing countries would not do the trick. However, two years of growth at this pace would result in trade levels surpassing the peaks of 2008. Developed economies, on the other hand, would require three years of growth to accomplish this.
These trade forecasts are more sensitive to changes in outcomes for developed countries than for developing ones, due to developed countries’ larger share of world trade.

Marele câștigător? China.

CHINA’S rise has long appeared inexorable. Despite a decline in total world trade, China has seen its exports fall less than those of other big powers. A new report by the World Trade Organisation calculates that the total value of merchandise exports fell by a staggering 23% in 2009. Among the top ten exporters, Japan’s shipments were worst affected (falling by 26%). Although China’s exports also fell (by 16%), the contraction was less painful than in Germany (down by 22%). As a result China is now the single largest exporter. (The Economist)

Adică despre starea actuală a pădurilor globului, conform Global Forest Resources Assessment 2010 al FAO.

Concluzii:

• în prezent, pădurile ocupă 31% din suprafața uscatului, adică 4 miliarde de hectare – sau 0.6 hectare pe cap de locuitor; cele mai împădurite țări sunt Rusia, Brazilia, Canada, Statele Unite și China;

• cu toate că ritmul defrișărilor a scăzut de la 8.3 milioane de hectare pe an în decada 1990-2000 la 5.2 milioane de hectare (aprox. cât Costa Rica) pe an între 2000 și 2010, încă se taie mai mulți copaci decât se plantează;

• situația pe țări:

• lesne de observat, reducerile masive survin în state în curs de dezvoltare din Africa și Asia, pe când împăduririle se fac mai ales în țările dezvoltare (Statele Unite, nordul Europei). O surpriză este prezența Chinei și Indiei printre statele cu câștiguri semnificative în suprafața împădurită;
• după cum bine am fost învățați la școală, pădurile sunt adevăratul plămân verde al planetei, reținând cea mai mare cantitate de dioxid de carbon din atmosferă;

• în ceea ce privește împăduririle, suprafața împădurită a crescut în ultimul deceniu, ajungând la 7% din total; între 2005 și 2010, suprafețele unde s-au plantat copaci au crescut cu 5 milioane de hectare pe an – mai ales în zone în care nu au mai fost înainte păduri (mai ales în China);

• aproximativ 30% (1.2 miliarde de hectare) din pădurile lumii sunt folosite pentru producția de lemn, în vreme ce alte 949 milioane de hectare sunt destinate unor scopuri multiple. Suprafața destinată în principal pentru exploatare a scăzut cu mai mult de 50 de milioane de hectare din 1990; după o scădere ușoară la începutul anilor 90, cantitatea de masă lemnoasă tăiată a început iar să crească (3.4 miliarde metri cubi anual)

Concluzia finală? Poate că până la urmă mai sunt ceva speranțe ca Terra să nu ajungă precum Trantor, dar eu n-aș conta pe asta…

poveste chinezească:

Un rege cârmuia cu cea mai mare asprime. Împărțea dreptatea, rostea hotărârile și veghea ca osândele să fie duse la îndeplinire repede și fără milă.

Cu toate acestea, lucrurile nu mergeau cine știe ce. Simțea că autoritate îi slăbea tot mai mult. L-a chemat, așadar, într-o zi pe primul-ministru și i-a spus:

- Am trimis la moarte un număr mare de oameni, și cu toate astea, nu sunt temut. Cum se poate așa ceva?

- Iată că se poate, a răspuns ministrul. Trebuie să pătrunzi taina autorității. Toți cei pe care i-ai trimis la moarte erau vinovați – ucigași, tâlhari, violatori. Ceilalți, cei cinstiți, n-au de ce să se teamă. Dacă vrei să fii temut trebuie să trimiți la moarte și oameni nevinovați.

Regele a clătinat din cap. Pricepuse.

După două zile l-a trimis la moarte pe primul-ministru.

Jean-Claude Carriere – Cercul mincinoșilor