Camil Stoenescu's blog

Cercetătorii de la AVG au alcătuit un clasament al țărilor în care utilizatorii de Internet sunt cei mai predispuși a fi ținta unui atac informatic sau ai unui virus. Topul riscului e condus de Turcia, Rusia și Armenia, cele mai „sigure” țări fiind Sierra Leone, Niger și Japonia – primele două adevărate „pete albe” pe harta rețelei globale.

Dincolo de reclama implicită, rezultatele complete și metodologia pot fi găsite aici.

Despre nevoia de exprimare/comunicare – facilitată de dezvoltarea explozivă a ceea ce numim îndeobște „social media” – și despre cât contează cu adevărat ceea ce spunem, suprapus peste „zgomotul de fond” din mediul online, într-o formulare radical-sugestivă:

It’s not so much that I don’t want to write 300 words a day, the bigger issue is that I have nothing to say. In fact, I doubt many of us do. I, for one, wish to minimize my personally engraved bubble of meaningless drivel sent into the ether. Drivel seems to be a particularly irritating condition afflicting my generation: saying nothing and saying it often. Life has become one huge, amorphous glob dripping with status updates and twitpics. Timelessness and substance have been replaced with real-time perishables.[…]

As a social media whore, I pray for a time when updates are thought-provoking, interesting, funny or at the very least, worth 2 seconds of my brain function. Not always, not as a rule, but as a courtesy. We’re losing our filter. "Think before you speak" applies just as much to written words as it does to our face-to-face interactions.

O altă opinie ilustrativă în acest sens:

Then last night I noticed that my Buzzes were no longer showing up on Twitter (I use a service called Buzz Can Tweet that has been pretty reliably rebroadcasting my Buzz posts to Twitter.) I looked more closely at my Buzz feed and noticed that there had been considerably less engagement over the past few weeks. Then I noticed that I wasn’t seeing my posts in my Buzz timeline at all. A little deeper investigation showed that nothing I had posted on Buzz had gone public since August 6. Nothing. Fifteen posts buried, including show notes from a week’s worth of TWiT podcasts. Maybe I did something wrong to my Google settings. Maybe I flipped some obscure switch. I am completely willing to take the blame here. But I am also taking away a hugely important lesson.

No one noticed.

Not even me.

It makes me feel like everything I’ve posted over the past four years on Twitter, Jaiku, Friendfeed, Plurk, Pownce, and, yes, Google Buzz, has been an immense waste of time. I was shouting into a vast echo chamber where no one could hear me because they were too busy shouting themselves. All this time I’ve been pumping content into the void like some chatterbox Onan.

Iar în tot acest timp, cunoștintele noi se fixează și creativitatea se dezvoltă tocmai când suntem „off-line”, decuplați de la zumzăitul informațional, mai mult sau (adesea) mai puțin relevant. Viitorul stă sub semnul solipsismului.

Pentru a studia modul în care tehnologia modernă afectează creierul și comportamentul uman, cinci cercetători americani au petrecut o săptămână în Utah, izolați de lume și fără mijloace electronice de comunicație:

Mr. Braver, a psychology professor at Washington University in St. Louis, was one of five neuroscientists on an unusual journey. They spent a week in late May in this remote area of southern Utah, rafting the San Juan River, camping on the soft banks and hiking the tributary canyons.

It was a primitive trip with a sophisticated goal: to understand how heavy use of digital devices and other technology changes how we think and behave, and how a retreat into nature might reverse those effects.

Cellphones do not work here, e-mail is inaccessible and laptops have been left behind. It is a trip into the heart of silence — increasingly rare now that people can get online even in far-flung vacation spots.[…]

Scientists have long thought about how new forms of media affect attention — from the printing press to the television. But the modern study of attention emerged in the early 1980s with the spread of machines that allowed researchers to see changes in blood flow and electrical activity in the brain. Newer machines have let them pinpoint the parts of the brain that light up when people switch from one task to another, or when they are paying attention to music or a movie.

Concluzia? Bombardamentul la care suntem zilnic supuși de către informația digitală – în cea mai mare parte neimportantă cu adevărat – creează o falsă senzație de urgență, de a fi mereu conectat, dinamic și ocupat, iar capacitatea de concentrare și atenția pe termen lung au de suferit.

Personal, găsesc o plăcere subtilă în a închide telefonul pentru ceva timp și a nu verifica e-mailul câteva zile. Dar până la dezideratul „o lună fără Internet” mai este de lucrat.

PS O lectură interesantă cu privire la dependența de Internet poate fi găsită aici.

Trei activități își iau partea leului: rețelele sociale/cititul blogurilor, jocurile și mesageria electronică. De remarcat creșterea substanțială a timpului alocat rețelelor sociale, de la 15.8% la 22.7%, în decurs de doar un an. Facebook ajunge la 500 de milioane de utilizatori iar industria farmaceutică prosperă vânzând tot mai multe antidepresive.

De aici.

Numărul de conexiuni de mare viteză (broadband) la Internet a crescut într-un ritm accelerat în ultimii 10 de ani. În imagini sugestive, BBC ne prezintă această evoluție.

Astfel, acum 11 ani, în 1999, existau doar puțin peste 4 milioane de conexiuni broadband în toată lumea. Peste doar 3 ani, în 2002, numărul acestora ajunsese la 66 de milioane:

Continuând tendința puternic ascendentă, în 2004 erau aproape 158 de milioane de abonați, 350 de milioane în 2007, ajungând la mai mult de 400 de milioane de conexiuni de mare viteză, în 2009.

Succesul fulminant al ceea ce numim „social media” a contribuit într-o măsură considerabilă la impulsionarea progresului tehnologic și la reducerea continuă a prețurilor, împreună cu răspândirea MMORPG.  În viitorul nu foarte îndepărtat probabil va fi la fel de greu să găsim o zonă fără acoperire broadbang (prin cablu sau Wi-Fi) precum este astăzi găsirea unei locații fără semnal GSM.

Un studiu actual confirmă un adevăr vechi de când lumea: oamenii se asociază conform preferințelor și afinităților, evitând relațiile și interacțiunile problematice:

A new study analysing interactions between players in a virtual universe game has for the first time provided large-scale evidence to prove an 80 year old psychological theory called Structural Balance Theory. The research, published in the Proceedings of the National Academy of Sciences, shows that individuals tend to avoid stress-causing relationships when they develop a society, resulting in more stable social networks.

The study, carried out at Imperial College London, the Medical University of Vienna and the Santa Fe Institute, analyses relationships between 300,000 players in an online game called Pardus. In this open-ended game, players act as spacecraft exploring a virtual universe, where they can make friends and enemies, and communicate, trade and fight with one another.

Scientists currently study data from people’s electronic interactions, such as emails, mobile phones and online retail behaviour, to improve our understanding of human societies. Online games such as Pardus produce vast amounts of data that scientists can also use to study interactions between players, applying their findings to understanding the way that people interact in society.

Structural Balance Theory is an 80 year old psychological theory that suggests some networks of relationships are more stable than others in a society. Specifically, the theory deals with positive and negative links between three individuals, where ‘the friend of my enemy is my enemy’ is more stable (and therefore more common) than ‘the friend of my friend is my enemy’.

Din Science Daily.

Conform sondajului efectuat de către Gallup în 155 de țări, între 2005 și 2009, citat de Forbes:

Este cât se poate de limpede că gradul de fericire percepută este oarecum direct proporțional cu prosperitatea țării respective. Nu întâmplător primele poziții sunt ocupate de țări cu un nivel de trai ridicat și cu populație nu foarte numeroasă (Danemarca, Norvegia, Finlanda, Olanda, Suedia etc)

Telefonul mobil este dispozitivul electronic care a cunoscut cea mai spectaculoasă evoluție de-a lungul ultimilor două decade, de la o „valiză” de câteva zeci de kilograme până la „tablete” de 100 de grame, adevărate calculatoare portabile, capabile să efectueze mare parte din task-urile care altădată cădeau în sarcina unui computer dedicat (laptop, calculator de birou) și/sau a unei camere foto cu performanțe medii.

GSM Arena trece în revistă tendințele și evoluția acestui instrument omniprezent în viața omului modern.

1. Altădată copilul teribil al pieței de profil, telefoanele cu clapetă („clamshell”) – după un maxim de popularitate atins în 2003-2004 – au suferit un declin puternic, ajungând ca în 2010 să devină o raritate în ofertă.

1. În ceea ce privește telefoanele mobile culistante („sliders”) – acum doi ani erau extrem de populare și bine-vândute. Acum cota lor de piață a scăzut semnificativ, însă vor rămâne mereu o alternativă demnă de luat în seamă, mai ales datorită prezenței unei tastaturi fizice.

3. Odată cele mai populare de pe piață, telefoanele cu design clasic („candybar”) sunt și ele pe o pantă descendentă în ceea ce privește preferințele publicului. Dar probabil că nu vor fi dispărea în viitorul apropiat și mediu, datorită design-ului practic, ergonomic și fiabil. De altfel acesta este cel mai rezistent tip de telefon.

4. Tipul de telefon cu evoluția – și creșterea – cea mai accentuată în ultimii doi ani este, fără îndoială, cel cu ecran tactil („touchscreen”). De la 20% în 2007 la aproape 80% în 2010, fără îndoială că viitorul va aparține acestor telefoane, a căror popularitate a fost făcută posibilă de către progresele realizate în domeniul microelectronicii și ecranelor sensibile la atingere. De altfel, primele telefoane touchscreen au apărut pe piață încă din 2004, bucurându-se de un succes limitat, însă. În 2007 apariția iPhone avea să schimbe acest lucru.

5. Și în ceea ce privește mărimea ecranului progresul realizat este evident:

6. Un singur lucru nu s-a schimbat aproape deloc în toți acești ani: greutatea medie a telefoanelor mobile. Încă din 2000 aceasta se situează în jurul a 100 de grame. Bineînțeles, la aceeași greutate au fost oferite tot mai multe funcționalități de-a lungul timpului, de la „spartanul” Nokia 1011 (primul telefon mobil produs în masă) până la HTC Desire sau Samsung Galaxy S.

Un clip instructiv pe aceeași temă poate fi urmărit mai jos:

PS În ceea ce privește strict aspectele de telefonie mobilă, fiabilitate și autonomie, cred că cel mai bun telefon mobil construit vreodată este Nokia 1100/1101.