Camil Stoenescu's blog

The Economist ne trasează o nouă hartă a Europei, dacă statele bătrânului continent s-ar putea muta conform afinităților politice și situației socio-economice:

Britain, which after its general election will have to confront its dire public finances, should move closer to the southern-European countries that find themselves in a similar position. It could be towed to a new position near the Azores. (If the journey proves a bumpy one, it might be a good opportunity to make Wales and Scotland into separate islands).

In Britain’s place should come Poland, which has suffered quite enough in its location between Russia and Germany and deserves a chance to enjoy the bracing winds of the North Atlantic and the security of sea water between it and any potential invaders.

New York Times ne spune cum mai stau țările membre UE la capitolul datorii și împrumuturi:

Reteaua datoriilor

Ierarhia este calculată – de către Forbes – pe  baza a 4 indicatori: vânzări, profit, active și valoarea estimată pe piață.

The Forbes Global 2000 are the biggest, most powerful listed companies in the world. These global giants usually reorder themselves at a glacial pace, but sometimes–as with the volatile financial sector of late–with more abruptness.

Extreme vagaries of business or poor performance can take them off the list entirely. In any case, our composite ranking is the best snapshot of just how these titans compare. As we show, the corporate dominance of the developed nations is steadily receding. With respect not just to size but to what investors care most about, see our Global High Performers, an elite list of companies that set the pace in their respective industries.

În 2010 clasamentul arată în felul următor:

Câteva observații subiective:

• deși trăim în „era informației/tehnologiei”, primele 20 de locuri sunt ocupate de companii ce activează cu precădere în domeniul financiar și în ce al energiei și petrolului – industrii și activități vechi de peste o sută de ani (în cazul băncilor putem vorbi de mii de ani); doar AT&T se ocupă de telecomunicații;
• dintre primele 20 de companii, 9 sunt americane, 3 chineze, 2 britanice și 2 franceze. Spania, Olanda, Rusia, Brazilia au fiecare câte o companie; raportul de forțe în plan economic, la nivel global, reiese astfel destul de clar;
• cea mai mare companie software din lume, Microsoft, ocupă „abia” locul 49; cu toate acestea, valoarea sa de piață (254 miliarde dolari) este enormă. Concurentul direct – Apple – se situează pe poziția 75;

Marele perdant? Toyota, din rațiuni evidente.

De asemenea, puteți arunca o privire și aici.

Când se poate spune că o țară e profund disfuncțională din punct de vedere economic și social? Pe scurt, atunci când salariul mediu din sectorul de stat este mai mare decât cel din sectorul privat.

Din Ziarul Financiar de astăzi:

In administratia publica salariul mediu net este de peste 2.200 de lei pe luna, in timp ce media pe toata economia este de aproximativ 1.420 de lei. In companiile de stat discrepanta e chiar mai mare fata de restul economiei: salariul mediu este de 3.200 de lei, mai mult decat dublu fata de media pe economie.

ăia din Nord, că în Sud îi ţine capitalismul ceva mai ocupaţi. Şi prosperi, printre altele

The Independent scrie:

The reported mastermind of a disastrous currency reform that wiped out the savings of impoverished North Koreans and caused chaos and starvation has been executed in what appears to be a desperate attempt to head off social unrest.

 Pyongyang’s top financial official, Pak Nam Ki, who was sacked from his post in January, was hauled before a firing squad last week after being found guilty of “conspiring to destroy the national economy”, sources quoted by South Korea’s Yonhap Agency said.

 Deci e clar. Asta era de fapt soluţie crizei. Greenspan, Fuld, ce părere or avea? Şi cât au bâjbâit în întuneric guvernele occidentale…

PS  Văd că e şi în Evenimentul Zilei de azi.

Sau de ce ar vrea SUA ca yuan-ul să se aprecieze:

China has rejected accusations that America’s huge trade deficit with it is caused largely by an artificially weak yuan, which has been pegged to the dollar since July 2008. Economists point out that an appreciation of the yen did little to help reduce America’s trade deficit with Japan in the 1980s. But the yuan is unquestionably undervalued. Our Big Mac index, based on the theory of purchasing-power parity, in which exchange rates should equalise the price of a basket of goods across countries, suggests that the yuan is 49% below its fair-value benchmark with the dollar.(The Economist)

Interviu cu Ion Cristoiu, pe Reporter Virtual:

Avem cinci televiziuni de stiri, un lucru unic in lume, francezii au una pe extern si una pe intern, la 50 de milioane de locuitori (daca nu ma insel), au aparut foarte multe ziare pe criteriul carnatarilor care si-au facut un ziar ca sa poata sa mai faca o afacere, presa s-a dezvoltat in ultimii ani nu potrivit cerintelor pietii, ci potrivit cerintelor mogulilor si carnatarilor – e o diferenta intre cele doua forme de proprietate.[...]

Deocamdata vad foarte putina presa pe online. Pentru ca acei care fac ziare pe print nu au inteles ca e o diferenta fundamentala intre cele doua platforme. Ei dau seara varianta online, iar a doua zi cea de pe print este aceeasi. Normal ca nu mai cumpara nimeni.

Le zice bine.

A apărut şi episodul doi:

Stirile trebuie sa fie reci, despre orice om politic, sa o dai in asa fel incat si daca esti prieten cu respectivul sa se intrebe: domnule, de unde ai aflat? Si aveti mai sus exemplul cu lenevirea presei la stirea cu Traian Basescu si Academia Oamenilor de Stiinta. Nimeni nu a avut curiozitatea sa ma intrebe, au luat stirea cu tot cu greseli de pe Inpolitics si atat. Doar cei de la Gandul m-au sunat sa ma intrebe daca am fost prezent acolo. Ati observat ca a murit subiectul dupa ce Traian Basescu a refuzat? Nimeni nu a cautat sa afle ca aceasta Academie este PSD-ista, legea prin care primesc indemnizatii acei membri plini si cei de onoare a fost propusa de Olguta Vasilescu, de Parlament, iar Traian Basescu a respins-o. De aceea am suras, pentru ca Traian Basescu cand a trimis legea la Parlament a injumatatit indemnizatiile.

Si tot legat de lenevirea presei, nimeni nu s-a gandit sa faca o analiza post-campanie, sa vada care sunt enigmele acesteia, ca eu cred ca sunt mai mari decat cele ale teroristilor din ’89. Sa vada pana la urma care a fost povestea cu filmuletul, cine l-a dat, de cand l-au avut etc.

Lucrurile s-au mai schimbat un pic de ultima dată:

Ierarhia este realizată de cei de la The Economist luându-se în calcul criterii precum costul locuințelor, valoarea chiriilor, transportului în comun, facturilor la utilități. etc. Nu mă așteptam ca Parisul să fie pe primul loc, înaintea Londrei. Tokyo și Oslo sunt poveste veche.

Sau cât câștigă marile cluburi de fotbal europene din biletele vândute fanilor:

But the club that takes the most from its fans directly is Chelsea, also currently top of England’s Premier League. By comparing matchday revenues to average gates it seems that English sides do a bit more nicely from their devoted followers than continental teams. (The Economist)

și cele mai ieftine

După cum lesne se poate observa, clasamentul este valabil pentru februarie anul trecut.

Pentru decembrie 2008:

Efectele crizei economice se reflectă în modificarea ierarhiei în decurs de doar câteva luni.