Camil Stoenescu's blog

Conform unui sondaj Gallup, efectuat în 2009, cele mai sărace țări din lume sunt acelea în care sentimentul religios este foarte puternic:

Explicația alternativă la concluzia firească – religia ca indicator al sărăciei/înapoierii – ar fi aceea că, lipsiți de satisfacții concrete, materiale, oamenii se refugiază în religios pentru a evada din realitatea cotidiană.

Deloc surprinzător, Statele Unite sunt excepția de la regulă – un stat bogat în care majoritatea respondenților (65%) consideră că religia joacă un rol important în viața lor. Cu 84% răspunsuri afirmative, România se află în „top”, înaintea unor țări precum Irak, Turkmenistan sau Republica Moldova. Nici nu e de mirare, având în vedere că în orice cătun există câte o biserică; mai greu cu școlile și dispensarele, conform principiului „dacă tot nu-i putem educa sau vindeca, măcar îngropăciunea să fie după tot dichisul”.

Din 2010 World Population Data Sheet:

1. Statistici generale:

2. Cele mai populate țări în prezent – și estimările peste 40 de ani:

3. Țările cu populația cea mai tânără, respectiv cea mai bătrână:

4. A fost nevoie de cinci mii de ani de istorie (înregistrată) pentru ca populația lumii să atingă cifra de 1 miliard, în 1800. Al doilea miliard a fost înregistrat peste 130 de ani, în 1930. Pentru al treilea a fost nevoie doar de 30 de ani. În prezent populația lumii crește cu aproximativ 1 miliard la fiecare 12 ani.

5. Lucrul extrem de interesant – piramida vârstelor nu arată deloc bine pentru țările dezvoltate. Mult prea puțini tineri, comparativ cu persoanele în etate, spre deosebire de țările în curs de dezvoltare. De aici și controversele actuale legate de vârsta de pensionare în țările europene.

6. Strâns legat de punctul 5 anterior – numărul de adulți apți de muncă, capabili să sprijine economic persoanele în etate, este în declin pe plan global, cu variațiile de rigoare de la țară la țară:

7.  În ceea ce privește Europa:

În rezumat:

In a sobering assessment of those two trends, William P. Butz, president of the Population Reference Bureau, said that “chronically low birthrates in developed countries are beginning to challenge the health and financial security of the elderly” at the same time that “developing countries are adding over 80 million to the population each year and the poorest of those countries are adding 20 million, exacerbating poverty and threatening the environment.”

Projections, especially over decades, are vulnerable to changes in immigration, retirement ages, birthrates, health care and other variables, but in releasing the bureau’s 2010 population data sheet, Carl Haub, its senior demographer, estimated this week that by 2050 the planet will be home to more than nine billion people.

Even with a decline in birthrates in less developed countries from 6 children per woman in 1950 to 2.5 today (and to 2 children or less in Brazil, Chile, Cuba, Iran, Thailand and Turkey), the population of Africa is projected to at least double by midcentury to 2.1 billion. Asia will add an additional 1.3 billion.

While the United States, Australia, Canada and New Zealand will continue to grow because of higher birthrates and immigration, Europe, Japan and South Korea will shrink (although the recession reduced birthrates in the United States and Spain and slowed rising birthrates in Russia and Norway).

Din New York Times.

The Economist scrie despre un adevăr empiric cunoscut de către toți mai: caritatea este mai răspândită în rândurile celor cu venituri modeste:

LIFE at the bottom is nasty, brutish and short. For this reason, heartless folk might assume that people in the lower social classes will be more self-interested and less inclined to consider the welfare of others than upper-class individuals, who can afford a certain noblesse oblige. A recent study, however, challenges this idea. Experiments by Paul Piff and his colleagues at the University of California, Berkeley, reported this week in the Journal of Personality and Social Psychology, suggest precisely the opposite. It is the poor, not the rich, who are inclined to charity.

In their first experiment, Dr Piff and his team recruited 115 people. To start with, these volunteers were asked to engage in a series of bogus activities, in order to create a misleading impression of the purpose of the research. Eventually, each was told he had been paired with an anonymous partner seated in a different room. Participants were given ten credits and advised that their task was to decide how many of these credits they wanted to keep for themselves and how many (if any) they wished to transfer to their partner. They were also told that the credits they had at the end of the game would be worth real money and that their partners would have no ability to interfere with the outcome.

Un studiu realizat de către trei cercetători americani – Diego Comin, William Easterly și Erick Gong – și citat de către New York Times relevă legătura dintre dezvoltarea tehnologică a unui stat în trecutul îndepărtat și mediu (1000 BC, 1500 AD) și nivelul actual de prosperitate economică:

The study gathered crude information on the state of technological development in various parts of the world in 1000 B.C.; around the birth of Jesus; and in A.D. 1500. It then compared these measures to per capita income today.

As it turns out, technology in A.D. 1500 is an extraordinarily reliable predictor of wealth today. Here’s a scatter plot showing the relationship between these two measures, in which each dot represents a different country:

În cuvintele autorilor:

The main finding of this paper is a simple one. Technology in 1500 AD is associated with the wealth of nations today. This is robust to including continent dummies and geographic controls, so it is not just driven by “Europe versus Africa” or “ tropical versus temperate zones.” There are two notable parts of the finding. The first is that

technology as old as 1500 AD is a historical correlate of  development when we  consider that most historical discussions of developing countries start with post-1500 European contact and colonization. The second notable aspect of our  finding is that the magnitude of the association between historical technology adoption and current development is nontrivial. In our baseline specification for migration-adjusted technology, going from having none to having adopted all the technologies available in 1500 AD is associated with an increase in current per capita GDP by a factor of 26. More realistically, after including a battery of controls, this multiple is still between 5.9 and 13.3.

Faptul că, începând cu anul 1000, Europa a fost divizată în numeroase stătulețe rivale, cu un mozaic de populații – și mai apoi credințe – s-a dovedit a fi un catalizator al progresului tehnic, ce a adus cu sine descoperirile geografice și supremația militară și economică a continetului european în următorii 500 de ani. Consecințele sunt extrem de vizibile și astăzi.

PS Pentru cei care cred că istoria e inutilă și nu ne învață nimic util despre prezent.

Evacuation de familles sans logement à la Courneuve
Încărcat de Mediapart. – Up-to-the minute news videos.

De aici.

Orice asemănare cu imagini binecunoscute nouă este pur întâmplătoare, o problemă de convergență istorică.

Human intelligence is puzzling. It is higher, on average, in some places than in others. And it seems to have been rising in recent decades. Why these two things should be true is controversial. This week, though, a group of researchers at the University of New Mexico propose the same explanation for both: the effect of infectious disease. If they are right, it suggests that the control of such diseases is crucial to a country’s development in a way that had not been appreciated before. Places that harbour a lot of parasites and pathogens not only suffer the debilitating effects of disease on their workforces, but also have their human capital eroded, child by child, from birth.

Christopher Eppig and his colleagues make their suggestion in the Proceedings of the Royal Society. They note that the brains of newly born children require 87% of those children’s metabolic energy. In five-year-olds the figure is still 44% and even in adults the brain—a mere 2% of the body’s weight—consumes about a quarter of the body’s energy. Any competition for this energy is likely to damage the brain’s development, and parasites and pathogens compete for it in several ways. Some feed on the host’s tissue directly, or hijack its molecular machinery to reproduce. Some, particularly those that live in the gut, stop their host absorbing food. And all provoke the host’s immune system into activity, which diverts resources from other things.[…]

De aici.

Patricieni și plebei…

Will large numbers of today’s children grow up to become servants and nannies in the homes of the digital bourgeoisie? There is good reason to believe that the answer is yes.

The most pressing issue of the day remains sky-high unemployment. There is, however, almost no consensus about how to think about the the depth of the problems facing the U.S. labor market. Many believe that the staggering unemployment rate is purely cyclical. Karl Smith, an economist at the UNC School of Government, has written a post on "the myth of structural unemployment," arguing that "the structure of the American economy hasn’t changed that much in the last 24 months.

Din Forbes.

The Telegraph scrie cu patriotească îngrijorare despre valul de moldoveni, viitori cetățeni europeni prin mijlocirea pașaportului românesc, val ce va cotropi tărâmurile occidentale:

Over 900,000 Moldovans with an ethnic Romanian background have applied for passports from Romania, an EU travel document that will allow them free movement into Britain.

Up to 120,000 Romanian passport applications have already been cleared and 800,000 are pending fuelling fears of a mass migration westwards from Moldova, one of Eastern Europe’s poorest countries which is sandwiched between Romania and Ukraine.

Traian Basescu, Romania’s president, has promised that all Moldovans, most of the country’s 3.6 million population, who consider themselves Romanian should be able to "move freely both in Romania and the EU".

He has pledged to grant 10,000 Romania citizenship requests every month from a country where the per capita GDP is equivalent to that of Sudan.

Cu alte cuvinte, britanicii – acum și sub guvernare conservatoare – s-au cam săturat de indieni și pakistanezi și acum strâmbă din nas la moldoveni.

Raportul Monitoring the Social Impact of the crisis: public perceptions in the European Union, dat publicității pe 22 iunie anul curent, este menit a releva modul cum cetățenii Uniunii Europene își percep propria situația financiară.

Principalele concluzii:

• majoritatea cetățenilor Uniunii consideră că sărăcia este un fenomen comun în țările lor: 30% au estimat că aproximativ 30% din populația propriei țări este săracă, în vreme ce 31% au considerat că rata sărăciei în țara lor este de aprox. 20%;
• 6 din 10 respondenți cred că sărăcia a crescut în regiunea în care locuiesc;
• trei sferturi dintre cei intervievați consideră că gradul de sărăcia a crescut în statul respectiv;
• 60% cred că rata sărăcia a crescut în cadrul Uniunii;
• lesne de înțeles, proporția celor ce cred că sărăcia afectează cel puțin 20% din populația țării lor este mai ridicată în Estul și Sudul Europei decât în Europa Nordică și Centrală;
• în clasamentul țărilor care se percep a fi cele mai sărace conduce Grecia, cu 74% dintre respondenți considerând că sărăcia a crescut puternic în propria țară, urmată de România, cu 65% dintre români împărtășind convingerile grecilor, Portugalia (61 %) și Spania (60 %);
• unul din șase cetățeni europeni au declarat că nu au avut bani nici măcar pentru plata facturilor la utilități, mâncare sau bunuri de larg consum, cel puțin o dată în ultimul an; 20% întâmpină dificultăți serioase în achitarea utilităților domestice și a ratelor la creditele contractate; cheltuielile de zi cu zi reprezintă un motiv de neliniște pentru 44% dintre cetățeni;
• 58% dintre greci consideră că abia reușesc să-și facturile și obligațiile de credit, urmați de letoni (48%), portughezi (46%), bulgari (44%) și maltezi (41%);
• între martie și aprilie 2010, în Portugalia și România, proporția respondenților ce au declarat că le este foarte greu să-și plătească utilitățile și creditele, sau au rămas restanțieri, a crescut cu 6 punct procentuale;
• 28% dintre respondenți cred că a devenit mai dificil (sau mult mai dificil) să-și permită întreținerea unui copil, în vreme ce 35% dintre ei împărtășesc aceeași părere cu privire la costurile sănătății pentru ei și rude;
• atât în martie, cât și în mai, românii, portughezii, bulgarii, letonii și lituanienii au prezentat procente consistente de respondenți care consideră că lucrurile s-au înrăutățit în ceea ce privește sistemele de sănătate și protecție socială;
• mai mult de un sfert (28%) din cetățenii UE se așteaptă ca situația financiară a familiilor lor să se deterioreze în următoarele 12 luni, spre deosebire de luna martie a aceluiași an, când 23% credeau același lucru;
• și de data aceasta se detașează România și Grecia, cu 7 intervievați din 10 considerând că vor sărăci în următoarele 12 luni; în toate celelalte țări mai puțin de jumătate au împărtășit această viziune sumbră, de la 9-14% în Danemarca, Finlanda și Suedia pînă la 42-45% în Portugalia și Cipru; de altfel, în România numărul celor care cred că există un risc minim de a rămâne în urmă cu diverse cheltuieli a crescut semnificativ, între decembrie 2009 și martie 2010, pentru toate cele 4 tipuri de cheltuieli (plata facturilor, mâncarea, chiria și ratele la credite);
• în ceea ce privește angajările, 18% din respondenți nu cred că-și vor putea menține actuala slujbă în următorul an; ca de obicei, pesimismul cu privire la capacitatea respondenților de a-și păstra actualul loc de muncă a fost maxim în România, Bulgaria, Grecia și țările baltice, în timp ce este minim în Olanda, Austria sau Luxemburg; ușor de dedus, cei ce au declarat că întâmpină dificultăți în achitarea cheltuielilor zilnice sunt și cei mai neîncrezători în păstrarea locului de muncă din prezent;

Dacă europenii au o asemenea viziune (sumbră) despre sărăcie, mă întreb ce ar trebui să creadă cei din Somalia, Sierra Leone sau Burkina Faso?

Raportul integral poate fi găsit aici.