Camil Stoenescu's blog

cu toate că autorul este cam visător/idealist, clipul este ilustrativ și destul de interesant…

despre fotbal și globalizare

Un studiu al Universității din Washington, citat în The Economist, ne relevă cât a scăzut mortalitatea infantilă de-a lungul ultimilor douăzeci de ani. Astfel, la nivel global, 7.7 milioane de copii au murit în 2009 înainte de a împlini 5 ani, comparativ cu 11.9 milioane în 1990.

Worldwide mortality in children younger than 5 years has dropped from 11.9 million deaths in 1990 to 7.7 million deaths in 2010, consisting of 3.1 million neonatal deaths, 2.3 million postneonatal deaths, and 2.3 million childhood deaths (deaths in children aged 1–4 years). 33.0% of deaths in children younger than 5 years occur in south Asia and 49·6% occur in sub-Saharan Africa, with less than 1% of deaths occurring in high-income countries. Across 21 regions of the world, rates of neonatal, postneonatal, and childhood mortality are declining. The global decline from 1990 to 2010 is 2.1% per year for neonatal mortality, 2.3% for postneonatal mortality, and 2.2% for childhood mortality. In 13 regions of the world, including all regions in sub-Saharan Africa, there is evidence of accelerating declines from 2000 to 2010 compared with 1990 to 2000. Within sub-Saharan Africa, rates of decline have increased by more than 1% in Angola, Botswana, Cameroon, Congo, Democratic Republic of the Congo, Kenya, Lesotho, Liberia, Rwanda, Senegal, Sierra Leone, Swaziland, and The Gambia.

Ușor-ușor lucrurile se îmbunătățesc în ceea ce privește sănătatea, peste tot în lume.

Numărul strămutaților, refugiați în propria țară – sau Internally Displaced People (IDP), cum mai sunt numiți – a crescut în ultimul an, ajungând la peste 27 de milioane. Având în vedere problemele pe care le-a avut și le are cu Ciprul, Turcia probabil va mai aștepta 50 de ani până să fie admisă în Uniunea Europeană, dacă aceasta nu se va desființa oricum între timp.

din The Economist.

Ierarhia este calculată – de către Forbes – pe  baza a 4 indicatori: vânzări, profit, active și valoarea estimată pe piață.

The Forbes Global 2000 are the biggest, most powerful listed companies in the world. These global giants usually reorder themselves at a glacial pace, but sometimes–as with the volatile financial sector of late–with more abruptness.

Extreme vagaries of business or poor performance can take them off the list entirely. In any case, our composite ranking is the best snapshot of just how these titans compare. As we show, the corporate dominance of the developed nations is steadily receding. With respect not just to size but to what investors care most about, see our Global High Performers, an elite list of companies that set the pace in their respective industries.

În 2010 clasamentul arată în felul următor:

Câteva observații subiective:

• deși trăim în „era informației/tehnologiei”, primele 20 de locuri sunt ocupate de companii ce activează cu precădere în domeniul financiar și în ce al energiei și petrolului – industrii și activități vechi de peste o sută de ani (în cazul băncilor putem vorbi de mii de ani); doar AT&T se ocupă de telecomunicații;
• dintre primele 20 de companii, 9 sunt americane, 3 chineze, 2 britanice și 2 franceze. Spania, Olanda, Rusia, Brazilia au fiecare câte o companie; raportul de forțe în plan economic, la nivel global, reiese astfel destul de clar;
• cea mai mare companie software din lume, Microsoft, ocupă „abia” locul 49; cu toate acestea, valoarea sa de piață (254 miliarde dolari) este enormă. Concurentul direct – Apple – se situează pe poziția 75;

Marele perdant? Toyota, din rațiuni evidente.

De asemenea, puteți arunca o privire și aici.

Discussions about migration typically start from the perspective of fows from developing countries into the rich countries of Europe, North America and Australasia. Yet most movement in the world does not take place between developing and developed countries; it does not even take place between countries. Te overwhelming majority of people who move do so inside their own country. Using a conservative defnition, we estimate that approximately 740 million people are internal migrants—almost four times as many as those who have moved internationally. Among people who have moved across national borders, just over a third moved from a developing to a developed country—fewer than 70 million people. Most of the world’s 200 million international migrants moved from one developing country to another or between developed countries (map 1).

Most migrants, internal and international, reap gains in the form of higher incomes, better access to education and health, and improved prospects for their children (fgure 1). Surveys of migrants report that most are happy in their destination, despite the range of adjustments and obstacles typically involved in moving. Once established, migrants are ofen more likely than local residents to join unions or religious and other groups. Yet there are trade-ofs and the gains from mobility are unequally distributed.

In general, however, people move of their own volition, to better-of places. More than three quarters of international migrants go to a country with a higher level of human development than their country of origin (fgure 2). Yet, they are signifcantly constrained, both by policies that impose barriers to entry and by the resources they have available to enable their move. People in poor countries are the least mobile: for example, fewer than 1 percent of Africans have moved to Europe. Indeed, history and contemporary evidence suggest that development and migration go hand in hand: the median emigration rate in a country with low human development is below 4 percent, compared to more than 8 percent from countries with high levels of human development.

De aici.

Înainte de toate, ce este Indicele de Dezvoltare Umană (Human Development Index)?

Pe scurt, un indicator compozit, orientat pe 3 direcții principale:

• durata și calitatea vieții (o viață lungă și sănătoasă);
• nivelul de educație (alfabetizare, studii superioare etc);
• un standard de viață decent, măsurat în venit/putere de cumpărare;

The HDI provides a composite measure of three dimensions of human development: living a long and healthy life (measured by life expectancy), being educated (measured by adult literacy and gross enrolment in education) and having a decent standard of living (measured by purchasing power parity, PPP, income).

Practic, combinând și cuantificând aspecte diferite (și fundamentale) ale vieții, HDI descrie mult mai bine gradul de dezvoltare și bunăstare al unei țări decât alți indicatori, unidimensionali (precum GDP/capita). În esență, HDI măsoară calitatea vieții dintr-un anumit stat.

The HDI sets a minimum and a maximum for each dimension, called goalposts, and then shows where each country stands in relation to these goalposts, expressed as a value between 0 and 1.

The educational component of the HDI is comprised of adult literacy rates and the combined gross enrolment ratio for primary, secondary and tertiary schooling, weighted to give adult literacy more significance in the statistic. Since the minimum adult literacy rate is 0% and the maximum is 100%, the literacy component of knowledge for a country where the literacy rate is 75% would be 0.75, the statistic for combined gross enrolment is calculated in a analogous manner. The life expectancy component of the HDI is calculated using a minimum value for life expectancy of 25 years and maximum value of 85 years, so the longevity component for a country where life expectancy is 55 years would be 0.5. For the wealth component, the goalpost for minimum income is $100 (PPP) and the maximum is $40,000 (PPP). The HDI uses the logarithm of income, to reflect the diminishing importance of income with increasing GDP. The scores for the three HDI components are then averaged in an overall index.

Mai jos, un exemplu – Norvegia și Australia,  primele două țări din topul HDI, dar despărțite de o diferență semnificativă în venitul mediu pe cap de locuitor – diferență ce se dovedește a nu fi atât de importantă în context mai larg:

Cum arată topul? Unde se situează România? Nu, nu suntem primii din coadă (aviz fanilor sintagmei „rromânia”), dar nici pe o poziție fruntașă. Loc de mai bine este berechet…

Mai multe detalii – aici și aici.

Conform estimărilor FMI, economia globală va crește anul acesta cu 4.2%, comparativ cu procentul de 3.9% considerat inițial. Totodată, în 2011 creșterea economică a țărilor industrializate va fi doar de 2.4%, pe când în economiile emergente (China, India), aceasta va atinge valori de 6.5%.

A Stimulus-Driven U.S. Recovery Is under Way

Asia Is Staging a Vigorous and Balanced Recovery

Europe Is Facing an Uneven Recovery and Complex Policy Challenges

The CIS Economies Are Recovering at a Moderate Pace

Latin America and the Caribbean Are Recovering at a Robust Pace

The Middle East and North Africa Region Is Recovering at a Good Pace

Africa Is Coming through the Crisis Well

De aici.

Au vrut să fie indepedenți de „asupritorii” britanici. Au vrut să înlocuiască „God save the queen” cu imnuri tribale. După trei decade de independență, acum culeg ce-au semănat.

Zimbabwe e un caz tipic pentru decolonizările din a doua jumătate a secolului XX. Clișeul ideologic se cunoaște: popoarele exploatate, lumea a treia – „nealiniată” – luptând împotriva imperialismului feroce simbolizat de fostele puteri coloniale. Luptând și obținând mult-dorita independență.

Rezultatul: masacrararea a milioane de oameni nevinovați, sărăcie endemică, dictaturi față de care cea a lui Ceaușescu pare o farsă. Așa s-a întâmplat în Burma/Myanmar, Indoezia, așa s-a întâmplat în Rwanda, Congo/Zair, Zimbabwe și încă o duzină de „state” africane. Odată plecați imperialiștii, respectivele „popoare” au început să se măcelărească în războaie civile fără de sfârșit…

Dar sunt independeți, au steag, au imn, au un loc un Adunarea Generală a ONU (aceeași care-l aplauda pe Idi Amin).  Și, în cazul zimbabwez, îl au pe Mugabe.

Comunicat oficial al Ministerului Justiției:

În urma examenului de regularitate internaţională efectuat, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală cu modificările şi completările ulterioare, a solicitării de arestare provizorie în vederea extrădării formulată de autorităţile singaporeze în cazul cetăţeanului român Silviu Ionescu, Ministerul Justiţiei a constatat că nu se poate da curs cererii.

Răspunsul Ministerului Justiţiei a fost comunicat Interpol vineri, 09 aprilie 2010. Interpol a transmis Ministerului Justitiei, în 07 aprilie 2010, solicitarea de arestare provizorie în vederea extrădării formulată de autorităţile singaporeze.

Ministerul Justiţiei şi-a întemeiat răspunsul pe prevederile Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice, încheiată la 18 aprilie 1961, la care atât România, cât şi Republica Singapore sunt parte, care, la art. 31 alin.(1), prevede că agentul diplomatic se bucură de imunitatea de jurisdicţie penală a statului acreditar. Imunitatea de jurisdicţie penală a agentului diplomatic în statul acreditar nu poate scuti pe acest agent de jurisdicţia statului acreditant.

În cazul de faţă, România, în calitate de stat acreditant, prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a început urmărirea penală împotriva numitului Silviu Ionescu pentru faptele comise pe teritoriul Republicii Singapore.

România, în calitate de stat acreditant, nu a renunţat la imunitatea de jurisdicţie penală în acest caz, iar Republica Singapore, în calitate de stat acreditar, nu a transmis vreo solicitare scrisă în acest sens.

Ministerul Justiţiei mai precizează că, potrivit art. 19 alin. (1) din Constituţia României, cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.

Prin derogare de la prevederile alineatului (1) al art. 19, cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate. Prin urmare, pentru extrădarea cetăţenilor români trebuie să fie îndeplinite cumulativ trei condiţii: a) între România şi statul solicitant să existe un tratat bi sau multilateral care să reglementeze extrădarea; b) să existe reciprocitate şi c) să fie îndeplinite condiţiile prevăzute de legea română, respectiv Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare.

Își mai aduce cineva minte de cazul Teo Peter? Și cât de ofuscați am fost când americanii și-au luat pușcașul marin înapoi acasă, pentru a-l scoate mai apoi nevinovat? Toată presa a vuit de indignare.

Dar, cine știe, poate Convenția de la Viena se aplică doar pentru diplomații criminali români…