Primul inhalator alimentat sau cu presiune a fost inventat in Franta, in 1858, de catre Sales Girons. Aparatul folosea presiunea pentru a atomiza medicamentul. Pompa aparatului era folosita exact ca pompa de la bicicleta – cand este ridicata, trage lichidul din rezervor, iar sub presiunea aplicata de utilizator, lichidul este fortat printr-un atomizator, pentru a fi pulverizat prin inhalator spre folosirea pacientului.
In 1864 primul nebulizator actionat de aburi a fost inventat in Germania. Acest aparat, cunoscut si sub numele de “inhalatorul cu pulverizare prin abur al lui Siegle”, folosea un tub venturi pentru a atomiza medicamentele, acesta fiind chiar inceputul dezvoltarii tratamentelor cu aerosoli artificiali prin folosirea nebulizatoarelor. Importanta marimii particulei inca nu era inteleasa pe deplin, asa ca eficienta primelor aparate era mediocra pentru mullti compusi medicinali. Acest dispozitiv consta intr-un arzator cu spirt, care fierbea apa in rezervor pana se transforma in abur, care ajungea intr-un tub suspendat in solutie farmaceutica. Aceasta trecere a aburului atragea medicamentul in vapori, iar pacientul inhala acesti vapori printr-un inhalator fabricat din sticla.
Primul aparat de aerosoli (nebulizator) electric a fost inventat in 1930 si se numea Pneumostat. Cu acest aparat un lichid farmaceutic (in general clorura de adrenalina, folosit ca un relaxant muscular pentru a inversa ingustarea bronsica) era transformat in aerosoli cu ajutorul unui compresor electric. Ca alternativa la acest aparat scump, multi oameni din acea perioada optau pentru varianta mai ieftina si mai simpla, nebulizatorul manual numit Parke-Davis Glaseptic.
In 1956, a aparut o tehnologie care concura cu nebulizatorul, a fost lansata de Riker Laboratories sub forma de inhalatoare cu doza masurata. Primele produse s-au numit Medihaler-iso (isoprenalina) si Medihaler-epi (adrenalina). In aceste dispozitive, medicamentele erau umplute la rece si livrate in doze exacte prin intermediul unor supape de masura speciale actionate de un mecanism actionat de gaz (ex: freon sau alt gaz mai putin daunator mediului).
In 1964 a fost inventat un nou tip de nebulizator electronic- aparatul de aerosoli cu unde ultrasonice. In zilele noastre, tehnologia nebulizatorului nu mai este folosita doar in scopuri medicale. Nebulizatoarele cu ultrasunete sunt folosite ca umidificatoare pentru a pulverisa aerosoli de apa pentru a umezi aerul uscat din interiorul cladirilor. Ideea de baza in dezvoltarea aparatelor de aerosoli cu ultrasunete a fost crearea unor aparate compacte, usor de folosit, dar si de transportat, pentru a putea fi folosite cu usurinta oriunde.
Tehnologia incorporata in nebulizatoare a cunoscut o semnificativa inovatie in anul 2005, odata cu crearea tehnologiei membranelor vibrante (VMT). Aceasta tehnologie presupune o membrana metalica in care au fost facute intre 1000 si 7000 de gauri (cu ajutorul unui aparat cu laser) si care vibreaza deasupra rezervorului de lichid, fortand astfel pulberea fina de aerosoli prin acele gauri. Aceasta tehnologie este mai eficienta decat mecanismul vibrand de la baza rezervorului, ajungandu-se astfel si la un timp mai scurt de administrare a tratamentului. Prin aceasta tehnologie s-a rezolvat si problema incalzirii nedorite a lichidului si pierderilor excesive de medicament.
Pentru mai multe informatii, pe efamilia.ro gasiti multe informatii si sfaturi despre sanatate, dar si un articol despre terapia cu aerosoli si recomandari pentru utilizarea aparatelor de aerosoli (a nebulizatoarelor) astfel incat sa puteti obtine rezultate maxime in urma tratamentului. De, asemenea, trebuie sa stiti ca pentru un tratament corect este recomandata opinia unui doctor de specialitate, pentru a primi reteta corecta si pentru a gasi nebulizatorul corespunzator cu medicamentul folosit.